Proiectată într-un demers artistic esenţialmente contemporan, viziunea asupra spectacolului este explicată de realizatori astfel:

„Hamlet este omul de astăzi, devorat de responsabilităţi care îl depăşesc, un personaj urban prin excelenţă, iar bolile citadine nu-l ocolesc. Nu întâmplător el reprezintă o matrice freudiană şi după cum ştim, psihanaliza este un trend metropolitan. (…) Am pornit în demersul nostru de la spectacolul tradiţional „Hamlet”, cel cu Lawrence Olivier.

Faţă de această standardizare cutumizată a interpretării hamletiene, dar şi faţă de spectacologia declamativă românească am preferat însă o distanţă lucidă.

Ne-am permis un montaj aproape cinematografic al textului şi o polemizare cu clasicele spectacole retorice care au întruchipat de-a lungul vremii viziuni regizorale mature. Construcţia de puzzle-uri teatrale din spectacol se ridică pe o deconstrucţie a textului.

Fără a miza pe întunecata faţă a dilematicul prinţ al Danemarciei, am ales varianta de rebel fără cauză. Spiritul său ludic este vecin cu luciditatea, iar la marginea acesteia îl aşteaptă nebunia. Hamlet reteatralizează lumea, iar memoria sa, obiectivă şi afectivă este Horatio. Restul e tăcere”.

(Oana Stoica şi Radu-Alexandru Nica)

Regia este semnată de Radu Alexandru Nica, iar scenografia este creaţia lui Dragoş Buhagiar. Interpretează actorii Ofelia Popii, Mariana Presecan, Codruţa Vasiu, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Vlad Robaş, Ciprian Scurtea şi Pali Vecsei.

Spectacolul se desfăşoară în limba română, cu traducere simultană în germană. Detalii şi rezervări pe www.teatrulgerman.ro sau la Agenţia Teatrului German din str. Alba Iulia nr. 2.

Bogdan Dinca: „City of Child”

Vernisaj: 18 noiembrie 2008, ora 19:00, Carturesti, Mercy 7

Ne e cam dor de copilarie – de nadragi scurti, hlizeala cu gura pana la urechi, bube in genunchi - un cliseu? Defel. Ne dorim din nou, cu sete, zilele teribile ale copilariei si Bogdan Dinca le-a regasit taman in satul din vecini: mahalalele orasului indian Pune.

Expozitia cu titlul „City of Child” cuprinde 14 imagini ce l-au intampinat pe fotograf in suburbiile de langa Pune si in complexul pentru copii orfani sau abandonati „City of Child” („Orasul copilului”) coordonat de un ONG local, Deep Griha.

Timp de doua saptamani, in luna aprilie a acestui an, Bogdan Dinca a lucrat impreuna cu acest ONG in suburbiile orasului, iar weekend-urile si le-a petrecut in „Orasul copilului”, un loc unde traiesc in jur de 50 de copii. Cei mai multi dintre ei isi duceau viata in mahalalele din Pune si abandonasera scoala, inainte sa ajunga in acest complex, unde primesc hrana si au acces la educatie si ingrijire medicala gratuite.

„«City of Child» e un loc extraordinar. Interactiunea cu copiii a fost foarte naturala si fara niciun fel de probleme legate de culturile diferite din care veneam sau de diferenta de varsta”, povesteste Bogdan Dinca. Au mancat impreuna, s-au jucat impreuna, ei l-au invatat cricket si «marbles», el le-a aratat pe laptop pozele si apoi le-a dus printuri. „Una peste alta, locul ala nu iti aduce aminte ca acei copii sunt orfani sau abandonati, e mai degraba plin de viata, de energie si de optimism”, spune fotograful.

La intoarcerea din India, fotojurnalistul a decis sa organizeze o expozitie cu vanzare, in beneficiul unui copil cu autism pe care l-a cunoscut la o actiune caritabila din Bucuresti. Astfel, toate fondurile stranse din vanzarea imaginilor din expozitia „City of Child” vor fi folosite pentru continuarea tratamentului lui Cosmin, baietelul de 4 ani si jumatate bolnav de autism. Oricine va dori sa achizitioneze un print din expozitia „City of Child” va putea sa il contacteze pe Bogdan Dinca la numarul de telefon sau pe adresa de e-mail ce vor insoti fiecare fotografie expusa.

Va asteptam cu drag la Carturesti. Vom zambi impreuna color si curand, curand de tot, datorita voua, si Cosmin va zambi mult mai mult.

Expozitia „City of Child” va fi deschisa la libraria Carturesti Mercy din Timisoara intre 18 noiembrie si 12 decembrie, la Carturesti Verona din Bucuresti intre 24 noiembrie si 10 decembrie, iar la Cluj intre 6 si 27 ianuarie 2009.

“When I need you” (Leo Sayer), “Man, I feel like a woman” (Shania Town), “Mercedes Benz” (Janis Joplin), “Time after time” (Cyndi Lauper), “Crazy little things called love” (Queen), “Everything I do, I do it for you” (Brian Adams, Celine Dion) - sunt doar câteva dintre melodiile care vor fi readuse în prim plan în cadrul acestei seri muzicale.

Cei interesaţi pot rezerva bilete prin Agenţia Teatrului German sau la adresa www.teatrulgerman.ro. Spectacolul va avea loc sâmbăta viitoare, în 8 noiembrie, de la ora 19, la Porto Arte

Teodora Enache, omul si vocea care intregesc un jazz de calitate, e samburele de la care a pornit totul. „Lucrarile sunt un ecou la vocea Teodorei Enache, la starea pe care ti-o da cand o asculti cum canta. O voce atat de calda, incat vibreaza… care aduce lumina, acolo unde e intuneric.

Samanta jazzului, vibratia pura, vocea ca o lava care erupe, aripile care duc catre jazz, rodul care e copt”.

Expozitia de fotografie se asaza bine in Carturestiul de pe Mercy 7 incepand cu 27 octombrie si incita la un exercitiu de sinestezie pana in 17 noiembrie. Renée Renard, omul recuperat de arta din medicina si management, dupa un ocol de 24 de ani, la sfarsitul caruia „am simtit ca eram in sfarsit «acasa»”, va fi in zi de luni, 27 octombrie, de la ora 18, in asteptarea privitorilor si … ascultatorilor.

Isi numeste fotografiile sale „de stare” si se explica: „Majoritatea sunt senine, dar cateodata se intampla si sa fie plumburii… totul depinde de starea mea de spirit din momentul respectiv”.

Imagini pe muzica Teodorei Enache e o lucrare de diploma, notata pe linie cu 10, la sfarsitul studiilor de design multimedia din Facultatea de Arte Timisoara, suspectata ca „pictura fotografiata” si pornita de la o prietenie discret prefigurata:

„Pe Teodora Enache o cunosteam doar din cd-uri si din povestirile entuziasmate ale celor care o ascultasera live. I-am trimis un mail, povestindu-i despre mine (asemanator ei, si drumul meu spre arta a cunoscut o deviere – ea spre matematica, eu spre medicina veterinara), si despre dorinta mea de a gasi “culoarea” vocii ei in lucrarea mea de licenta. Mi-a raspuns cu o promptitudine si cu o caldura care m-au bucurat si onorat nespus.

Au urmat indelungi convorbiri telefonice, in care descopeream, pe langa o voce minunata, un om de o caldura, intelepciune, frumusete si bogatie interioara cum rar se mai intalnesc in ziua de astazi”.

Pentru frumusetea povestirii si a intalnirii, merita ca fraza sa nu fie taiata:

„S-o asculti pe Teodora cantand si mai ales sa comunici cu ea este un eveniment si cu siguranta un sentiment deosebit. Si nu trebuie sa fii sinestezic ca sa simti ca muzica si toata fiinta ei vibreaza. Chiar ea spune ca «jazzul e vibratie pura» si eu nu fac altceva decat sa preiau acea vibratie si s-o transpun in imagine.

Fara sa fiu o mare experta in jazz, cred cu tarie ca e genul de muzica pe care il canti si pe care il intelegi doar cand esti marcat, intr-un fel sau altul, de viata si de intamplari. Este probabil motivul pentru care am inceput sa “simt” jazz-ul abia in ultimii ani. Jazz-ul, la randul sau, marcheaza… te atinge cum putine genuri muzicale o pot face.

Vorbind cu Teodora despre muzica si viata ei, am ajuns, in mod firesc, sa povestim si despre mine. Despre cei 7 ani in care am studiat medicina veterinara, pe care ii consideram “ani pierduti”, pentru ca in timpul acela as fi putut “sa fac arta”.

Si atunci Teodora mi-a spus ceva care mi-a schimbat total perceptia despre rostul fiecarui moment si al fiecarui lucru in viata: «…toate pe care le parcurgem ne implinesc prin natura lectiilor primite si ‘sacul’ numai asa se umple… Si de abia cand rodul e copt, atunci poate fi cules… Niciodata mai devreme… Si cine stie prin ce metode se coace in cazul fiecaruia?».

Din acel moment, elementul care apare cel mai des in lucrarea mea este fructul. Si implicit, motivul copacului. Ambele au aparut in mod firesc, ca intr-o reactie sinestezica”, povesteste Renée Renard.

Ii place lumina la apus, la Sasca Montana („e momentul acela din zi care te face sa te simti fericit fara sa ai un motiv anume”) si de cand a inceput sa lucreze la proiectul cu Teodora Enache – rosul, intunericul: „Toate fotografiile sunt facute din toamna pana in primavara, noaptea, pe ploaie.

Noaptea, culorile au alta intensitate, iar ploaia adauga stralucire si vibratie. Rosul e parca mai dens…. Jazzul vibreaza altfel, noaptea… si te face sa rezonezi mai puternic. Foloseam un timp de expunere lung, numaram secundele in gand si-mi dadeam seama ca 13 secunde trec, cateodata, teribil de greu.

Ploua si mi-era tare frig. Dar descopeream deodata forme ascunse, umbre subtile care modificau forma in totalitate. Cu timpul am invatat sa desenez cu lumina, doar miscand aparatul, de parca as scrie la tabla. Am reusit chiar sa „scriu” litere!”. E uimitoare Renée Renard si are atatea de spus. Veniti luni la Carturesti!

     November 2008     

Scurt jurnal de aniversare (editia trecuta) - baloane, povesti frumoase, suflat in lumanari si o urare originala, nascocita de copii, cu ajutor de la povestitor: “A fost cum n-a fost si va fi cum va fi”.

Intalnirea din 31 octombrie sta sub semnul Halloween-ului. Se vor citi povesti infricosatoare, iar in final de seara un concurs de dovleci sculptati si felinare inedite va intregi atmosfera. Asteptam copiii – artisti si nascocirile lor!

E vorba de laboratoare de creativitate, randuite sub numele de „Lifting poeziei” si programate de doua ori pe luna, unde poetii de profesie ori ocazie pot incerca sa-i schimbe fata.

Scurtari, lungiri, prelungiri, transformari, inovatii, combinatii sunt ingaduite pentru a reda atractivitatea acestei forme diafane, in trecut iubita cu patima, iar acum abandonata intr-o ingrata nepasare.

Programul nu vrea sa fie o clonare de cenaclu literar, nici un prilej de litanii si discursuri sforaitoare, ci o operatie reusita de infrumusetare poetica.

Primele creioane si pixuri se vor intalni joi, 30 octombrie, la ora 18, in ceainaria librariei din Mercy 7, in prezenta poetului Eugen Bunaru si cu secondarea Elianei Popeti – absolventa de Litere, fara frica de experimente.

Programul are si o addenda: masa poetului. De-acum incolo in ceainaria Carturestiului va exista o masa insemnata care va indemna la scris. In orice zi a saptamanii, cei carora un ceai si inconjurarea de carti le fac bine creativitatii vor fi liberi de orice obligatie sa scrie literatura.

Buna – proasta, istoria literara o va spune. Carturestiul s-ar bucura sa inspire in felul acesta fie doar si un abur de poezie.

Amandoua actiunile nu sunt rezervate unui cerc restrans de alesi, ci sunt deschise larg oricui simte ceva pentru cuvinte.

Este vorba despre un concurs de karate organizat in parteneriat cu Primaria Timisoara. Participă cei mai buni sportivi din Serbia, Ungaria, si Romania

Prima editie a fost organizata in Romania, celelalte doua editii desfasurandu-se in Serbia la Zrenjanin si in Ungaria la Bekescsaba.

Data desfasurarii concursului este 25 octombrie 2008, cu începere de la ora 11,00.

Locul de desfasurare: Sala Constantin Jude (Olimpia). Intrarea libera!!!

• 8 noiembrie: Lucian Nagy Quintet, Berki Tamas Band (Ungaria), Johnny Raducanu & Pedro Negrescu
• 9 noiembrie: Another Spring Quartet (Croatia), Bega Blues Band and Friends, Liliath Quintet (Germania)

Prezinta: Florian Lungu.

Alegerea spatiului capturat de fotografie vine dintr-o prezenta in acel loc: „Nu am fost inca pe luna, pe soare, in cosmos”, explica Virgiliu Pop. Fotografia sa e cea a unui calator obisnuit, cu valoare de jurnal si istorica, situata undeva la mijlocul distantei intre fotografia de presa si cea artistica. Vazute ca „o fereastra format A4 intr-o alta regiune a spatiului”, pozele lui Virgiliu Pop se bazeaza pe senzatie, intamplare, ratiune, mai mult decat pe-o anumita tehnica in fotografie.

Expozitia „Cambodgia - lumini si umbre” va ajunge in Carturesti pe 22 august (cu vernisaj la ora 18) si va ramane acolo pana in 5 noiembrie.

„Din respect pentru nenumaratele victime ale comunismului, m-am simtit dator sa fotografiez campurile mortii si celulele de tortura, unde unii oameni au fost ucisi doar pentru ca aveau ochelari, asadar stiau sa citeasca, asadar erau dusmani de clasa”, argumenteaza Virgiliu Pop partea intunecata a expozitiei.

Nu a avut niciun soc cultural in Cambodgia, poate doar unul culinar: „Am fost pregatit inclusiv sa intalnesc vanzatoare ambulante de paianjeni prajiti. Nu am fost insa pregatit sa ii consum”. In fotografie se pozitioneaza ca simplu observator, nimic mai mult, asa cum in cercetare e un tanar briliant, cu un doctorat scotian in derulare sub titlul „Cui apartine luna? Aspecte extraterestre ale dreptului de proprietate funciar si mineral”.