Restaurant EVIAN. Timisoara, Zona Balcescu, Str. Ciprian Porumbescu.
Buna seara,
Va povesteam in saptamanile trecute, ca si in industria ospitalitatii, apar noi meserii (sau mai vechi)?
Va povesteam despre degustatorii de uleiuri de masline si despre magazinele de uleiuri de masline din barcelona, unde puteti cumpara orice ulei , cu orice aroma si in acelasi timp sa va completati educatia gastronomica ascultand povestea aromei pe care ati ales-o si intelegand de ce o preferati , de ce ati cautat-o, de ce vi se potriveste, descoperind un univers al cunoasterii pe care nu il banuiati.
Astazi am sa va povestesc putin despre istoria cateringului.
Sunt sigura ca multi dintre dvs. Urmaresc emisiunea lui Dan Chisu despre gastronomie. In una dintre emisiuni admiram puterea lui de a organiza o masa pentru 1ooo persoane cu gustari la lingurita, la temperatura fixa, cu toate ornamentele culinare cerute pentru a echilibra gustul cu aspectul , cu puterea lui de a depasi orice fel de obstacole legate de faptul ca ajutoarele nu impartasesc si nu inteleg entuziasmul si universul lui.
Daca pana atunci nu am inteles de ce a ales sa aibe o pasiune ca gastronomia, in acel moment am inteles actorul, regizorul, organizatorul de festival de film: totul vine din dragostea lui pentru spectacol.
La origini, cateringul se refera la o masa deosebita, care avea loc cu ocazia unei sarbatori, a unui eveniment important si care se desfasura intr-un loc nonconformist. Pentru a pregati o asemenea masa, organizatorul trebuia sa fie certificat ca “specialist in delicatese”, sa absolve cursuri de specialitate, care la inceput se efectuau doar in franta, iar calificarea dobandita era de “caterer” sau se mai numea “traiteur”. Detinatorul unui asemenea certificat, era recunoscut ca maestru , nu numai in tara sa , ci si pe plan mondial.
Cand urmariti scene din filme cu mese pragatite la curtea regelui soare, acele mese erau coordonate si pregatite de asemenea maestrii.
Un specialist in delicatese poate fi oricand un excelent bucatar, pentru ca el cunoaste toate secretele acestei meserii, urmand ca pe aceasta baza sa construiasca ceea ce imaginatia, creativitatea, profunzimea intelegerii fenomenelor de echilibru care conduc la o masa sanatoasa, simtul artistic, simtul organizatoric, inventivitatea, simtul practic , pot construi: masa creata de un maestru. Un bucatar nu poate fi neaparat un bun traiteur.
In timp, traiteurul a ajuns un consultant pentru intocmirea meniurilor marilor restaurante sau lanturi de restaurante ale lumii.
Daca o persoana este inzestrata genetic cu calitatile necesare acestei meserii, mai are nevoie de foarte multi ani de practica pentru a dobandi zestrea necesara pornirii pe acest drum, multi dintre ei nepropunandu-si de la inceput acest lucru, dar descoperindu-l pe parcurs.
Astazi, din punct de vedere al normelor de sanatate publica, totul este foarte bine pus la punct, pe sectoare de servire: in avion, la intreprinderi cu numar mare de salariati, etc. Dar din punct de vedere al incarcaturii subtile a alimentelor care ni se servesc, oare putem astepta ceva de la aceste alimente? Oare lucratorul de noapte obosit dupa o zi de gospodarie, spalat rufe, tipete de copil mic, alergaturi la cumparaturi, la platit facturi, etc, mai are putin din armonia lui interioara de pus in gustarea care urmeaza a ni se servi in avion ? Oare stewardesa dupa un minim de somn intre 2 curse mai poate oferi un minim de continut subtil urarii de “pofta buna”? Oare noi intelegem ca trebuie sa ascultam de intuitie in asemenea momente?
O saptamana usoara, aveti grija ce va ofera “traiteurul” pe avion, in autocar, la benzinarii, etc. , in drumul dvs. catre mare, munte, etc. Si consumati doar ceea ce intuitia spune ca e o.k.!
Leave a Reply